Atunci când luna apare pe cer,

Iar stelele încep să pâlpâie timid,

În suflet îţi văd chipul.

Şi chiar de el, chipul tău

Din sufletul meu

E acolo,

Mereu acolo,

Îi pot simţi căldura,

Îi pot vedea lumina,

Doar când totul tace

Când ziua se stinge,

Când viaţa amuţeşte.

Doar noaptea sunt a ta,

Căci noaptea te aud.

Îţi aud sufletul care vorbeşte

Sufletului meu.

Iar eu, înfiorată

De muzica fiinţei tale

Mă pot dărui ţie

Cu toată patima.

Nu te pot iubi în tumult,

În sunetul asurzitor al zilei;

Dar pot fi a ta

Noaptea

Când lumea tace,

Când totul amuţeşte.